Plateau
Stefan Manasia
Translated from the Romanian by Clara Burghelea
Sometimes I leave the room to smoke on the cement stairs
or, if the wind is bitter, on the little porch. I have made
a pattern already, a ritual like Haijins. Could the blonde
maid see me as a Haijin? Is she wondering what I am
writing? Detective story, erotic poems, Hungarian porn?
A disheartened Sci-Fi like the stupid war of the Saudis
in the mythical Pasolinian Yemen? Sometimes I leave
the room barefoot, hands on the katana. I drink fruit or
chamomile tea, lemon water. I am aware of the clusters
of curious eyes, the panic of the cockroach babies, the size
of mustard seeds. I realize I am smoking and seem important.
I tell Irina about the ritual and this makes it seem more
important. Forge me. The loneliness of the long-distance
runner is pretentious.
A ritual?
No, Irina. Just posing. The tea book is a picture.
Sei Shōnagon, a picture. Samsara, the vegan teahouse
in Cluj -an obscene hologram. I prefer the water of a spring
gushing from the crevasses, filtered through the tannin-loaded
leaves, I prefer a strong smoke and holding your hand, pulling
you next to my chest, a clear visual field ahead, send the thermic
bullet to the Chasers attracted to our pheromones all the way
to the tree line here. Then we clean our clothes, I stroke your
hair strands, holding your hand again, we climb -at your pace,
triumphant and childlike -to the plateau where grandpa was
convinced, millennia ago, UFOS had landed.
Platou
Uneori ies din cameră să fumez pe treptele de ciment
Sau, dacă vântul e dușmănos, în săliță. Am creat
Un pattern deja, un ritual, ca haijinii. Oare menajera
Blondă mă vede ca pe un haijin? Se întreabă ce scriu?
Policier, romane erotice, pornografie maghiară?
Un SF demoralizant ca războiul cretin dus
De saudiți înYemenul mitic pasolinian?
Uneori ies din cameră desculț, cu mîinile pe katana.
Beau ceai de fructe sau mușețel,
Apă cu lămîie. Conștientizez
Ciorchinii de ochi curioși, panica puilor
De gîndaci, mici cît semințele de muștar.
Îmi dau seama că fumez și par important;
Povestesc Irinei despre ritual și asta îl face să
Pară mai important. Să mă falsifice. Singurătatea
Alergătorului de cursă lungă e pretențioasă.
Ritual?
Nu, Irina. Doar poză. Cartea ceaiului
i-o poză. Sei Shōnagon, poză. Samsara, ceainăria
Clujeană pt vegani -hologramă obscenă. Prefer
Apa uni izvor abia ițită-n crevase,
Filtrată prin frunzele-ncărcate de tanin,
Prefer o țigară tare și, prinzîndu-te pe tine
De mînă, lipindu-mi-te de piept,
Avînd liber tot cîmpul vizual, să trimit
Glonțul termic înspre Hăituitorii
Atrași de feromonii noștri
Pînă în liziera de aici. Pe urmă ne scuturăm
Hainele, eu îți mângâi șuvițele, luându-te iarăși
De mînă urcăm- în pasul tău
Copilăros-triumfal -spre platoul pe care,
Era tataia convins, în urmă cu milenii
Au aterizat OZN-uri.
Photo: Irina Roxana Georgescu
Stefan Manasia is a Romanian poet and journalist, editor of Tribuna cultural magazine. He published 6 volumes of poetry and had his poems translated in Hungarian, French, German, Polish and Modern Hebrew. He is also the author of a collection of essays and literary chronicles called The Aroma Stabilizer and a short story collection, The Chronovisor.
Clara Burghelea is a Romanian-born poet with an MFA in Poetry from Adelphi University. Recipient of the Robert Muroff Poetry Award, her poems and translations appeared in Ambit, Waxwing, The Cortland Review and elsewhere. Her second poetry collection Praise the Unburied was published in 2021 with Chaffinch Press.